Fereastra închisorii. Nu sunt un tip special

Fereastra închisorii. Nu sunt un tip special
Fereastra închisorii. Nu sunt un tip special

Când patria m-a trimis la Botoşani, în regim de maximă urgenţă şi ca ultimă soluţie, să aduc pacea într-o închisoare cu o mie de deţinuţi revoltaţi şi violenţi… nu, nu am fost un tip special.

Fereastra închisorii. Nu sunt un tip special
Fereastra închisorii. Nu sunt un tip special

Am stat trei zile şi trei nopţi negociind pe acoperişurile înalte şi în celulele incendiate ale închisorii…dar nu, nu am fost un tip special. Am intrat singur, în puterea nopţii, între o sută de deţinuţi, adunaţi plini de furie într-o curte interioară în beznă, spre groaza trupelor speciale de la poliţe şi jandarmerie care trebuiau să-mi garanteze că rămân întreg sau măcar în viaţă…însă nu, nici măcar atunci nu am fost un tip special.

Nici măcar pentru ministrul incompetent în materie de penitenciare, pentru a cărui bâlbe de recurs compensatoriu şi comunicare strâmbă, am ajuns comandant de trei zile critice şi fără o clipă de somn, într-o închisoare necunoscută şi turbată, la sute de kilometri de casă. Spre care am alergat nebuneşte, cu toate girofarurile din lume şi aproape sărind de pe şosea.

Şi care ardea şi urla din toate încheieturile, cu zeci de deţinuţi pe acoperişuri, înţesată de trupe de jandarmerie şi poliţie, care erau la capătul răbdării. Iar intervenţia, care se putea lăsa cu un măcel uman, era iminentă.  

Cu toate presiunile şi riscurile vitale, şi doar cu Cerul la care m-am rugat scurt când am intrat pe poarta acelui infern, am reuşit să aduc liniştea între oameni, încăpăţânat fiind împotriva tuturor să nu aleg soluţia simplă a forţei… desigur, nimic special.

Când un supraveghetor stă singur cu 200 de deţinuţi pe o secţie de deţinere, cu uşile de la camere deschise, nu… nu e nimic special. Când escorta merge departe, peste munţi înzăpeziţi şi fără semnal telefonic, cu o maşină care se poate strica oricând şi care e plină cu deţinuţi periculoşi, pentru care crima e o banalitate iar victimele sunt numite mortă­ciuni, nu… nici vorbă de ceva special.

Când telefonul de serviciu îmi sună zi şi noapte, poate de cinci ori într-o noapte, când ambulanţa mă ia cu 240 cu 160 tensiune din mijlocul închisorii… nu, nu e nimic special. Când am scos singur cinci tineri baricadaţi şi incendiaţi dintr-o cameră plină de foc şi fum, în care nimeni nu a mai vrut să intre fiindcă era moarte sigură… nu… nu… nu… nimic special. Nici măcar a doua zi, când cei salvaţi mi-au spus senin că trebuia să-i las să moară.

Când un deţinut se automutilează în mod dement, iar sângele împroaşcă pe pereţi, pe feţele noastre, peste tot, iar noi ne chinuim să-l salvăm… nu… nimic special. Nici atunci când faci consiliere sau terapie cu omul din faţa ta, care are un cui adânc bătut în cap, sau când eşti ameninţat că îţi va fi omorâtă familia sau copiii violaţi.

Când te încarci psihic cu toate crimele şi pedofiliile abjecte, cu toate dramele pe care le citeşti în dosare, iar tu trebuie să rămâi exemplar şi să-i ajuţi să se întoarcă cu faţa la Dumnezeu, nu… absolut nimic special.
De aproape douăzeci de ani, sunt la rândul meu condamnat să trăiesc în primul rând pentru închisoare şi doar apoi pentru fa­milie. Ceva special? Nu… bineînţeles că nimic special.

Dar spuneţi că pensia noastră e specială. Nu… nu, specială e doar lipsa de recunoştinţă şi obrăznicia dumneavoastră, a celor care nu înţelegeţi că viaţa noastră e dedicată în primul rând celorlalţi şi în ultimul rând nouă înşine. Putem pieri oricând la datorie, … nu… nu e nimic special.

Autor: Horia Chiș, directorul Penitenciarului Baia Mare (sursa: link)

În context

De ce sunt in ordine pensiile militare: mic îndreptar anti-demagogie

Salariile de funcție majorate cu 1/3 din diferența până la valoarea prevăzută pentru 2022

MApN | Proiect privind încadrarea personalului civil la condiții de muncă deosebite și speciale

30 Comments

  1. Ați făcut o echipă foarte bună cu domnul comisar Roman de la Iași șeful structurii de intervenție, niște profesioniști adevărați care au acționat cu profesionalism și dedicați în tot ceea ce fac.de astfel de oameni avem nevoie în sistem, nu comentatori de pe margine sau indivizi care dau bir cu fugiții…unde ești tu Hliban Doamne…aaa!….erai ascuns la spital cu degetul bolnăvior!

  2. Domnule Președinte, vă rog respectuos să nu mai răspundeți “lesinatilor”cu chef de căpătuială la întrebări de genul”ce se mai aude cu chiriile”, că deja a început să sune a nesimțire. Nici măcar nu se uită care este tema articolului postat. Iar pentru cei care mai întreabă,”Să vă f..a câinii de fomiști”. V-am promis asta încă de acum două articole.

  3. Nu am inteles, fire ceva mai pragmatica fiind, daca dl.Chis, dupa toate avatarurile vietii de puscarie, ar mai dori sa ramana in sistem, i-ar mai placea sa o faca, sau ar iesi in civilie la primul semnal venit de la resurse umane precum ca e timpul sa plece acasa, sa vada rasaritul de soare printre ramurile castanilor comestibili infloriti de la Firiza si nu printre gratii. Nu am inteles nici daca e cazul sa il rasplatim cu ceva, sa il ridicam in slavi, sa il punem director general macar 6 luni, ca sa iasa media bine, sa ii dam o diploma, sa ii platim avionul spre casa si retur, sa ii facem o statueta, un portret in ulei…Cate astfel de vieti anonime nu si-au spus povestea traita in fata gratiilor, prin puscariile patriei? Cati tovarasi, cunoscuti de-ai nostri, au plecat natural din sistem, fara sa isi faca publica povestea? Frumoasa aceasta frantura de recenzie a anilor de maxima potenta traiti in chinuri, la ordin. Daca as fi profesor de limba romana, as acorda premiul ˘Minulescu˘ pentru proza penitenciara d-lui Chis junior. Dar nu sunt. Drept pentru care, conform legii, propun acordarea, fara examen, a titlului de specialist de clasa, gradatia 3, in specialitatea vorbe frumoase, d-lui comisar sef H.Chis si inaintarea la gradul urmator, precum si propunerea de a mai ramane printre noi o vreme. Ii dam si 50 la suta, chiar si o imputernicire. Fiecare numar viitor al revistei penitenciare sa se deschida cu cate un frumos articol optimist, angajator, aducator de sperante intr-un viitor mai bun in meseria noastra, scris de Horia. Chis Horia. Moscova nu crede in lacrimi. Cu toate acestea, toti ne-am nascut egali. Si ne-am prostit degeaba. Am scris ne-am, dar am gandit ˘neam˘.

      • Traiesc o revelatie, d-le Dumitrascu. Ma chinuie gandul, ma sparie visul. Pana astazi, inainte de a citi marturisirea lui Horia, nimeni si nimic nu ar fi putut sa imi clatine convingerea ferma precum ca nu e cazul sa plec acum la pensie. Horia, cel obisnuit, normal, om de-al nostru, din popor, a fost mai tare decat toate ˘bombele˘ lui Coarna cu desfiintarea pensiilor speciale pentru specialii din penitenciare. Sunt clatinat in convingeri, nu˘ş ce sa fac. Ca nici eu nu sunt special, de aia.

          • Frumoasa si replica ta, Antime! De unde nu te credeam decat un gargaragiu,iata,descopar un Antim literatu’.Inclin sa cred ca domnul asta, Horia,are talent,nu ca ar fi Horia talent,dar nu stiu la ce public are “priza”. Poate la debutanti,ca la astia ruginiti….nu cred!

    • Toți ne naștem egali, avem, în principiu aceleași drepturi. Nu prea știm însă să le menținem, iar lipsa de atitudine naște categorii sociale (javrele din politică și nu numai), unele mai egale în drepturi decât altele. Singura chestie specială la aceste categorii sociale este că nu pot respira dacă nu sunt șefi. Dacă nu le fac alții munca și de care ei doar profită. Dacă nu preiau alții vinovăția (vinovații de serviciu).
      Una peste alta, sunteți sarcastic. Poate un pic gelos/invidios pe succesul literar al domnului care scrutează cerul prin „fereastra închisorii”.

      • Sa nu credeti, cumva, ca acum am facut cunostinta cu dl.Chis si m-a luat prin surprindere talentul lui Fanel. Este in playlist-ul meu inca de cand locuia in alt cartier si se plimba cu caruta trasa de boi.

  4. in continuare ajutorul ptr cei care am cumparat…am platit 10 ani rata..legea era in vigoare din 2004 ?de ce nu faceti nimic,suntem putini si nu contam cred. luptati ptr chirii ,rate ,50 % ei sunt grosul cotizantilor.

    • Poate ati scapat informatia, dar am cerut ca cele 2 proiecte sa fie promovate fara discriminari chiar daca cel de HG referitor la sprijin e mai dificil.

  5. Un lucru nu înțeleg la cei care zi de zi întreabă despre transformarea chiriei in rate indiferent despre ce se discuta.Puteti sa primiți in continuare bani de chirie până ieșiți la pensie după care vă întoarceți la casa părintească și vă lăudați apoi la vecini ce șmecheri ați fost toată cariera că ați tras statul în piept și vă platit chiria Oare cei care au făcut rate să își cumpere o casă și plătesc 30 de ani ce sa mai zică.Asa nesimțire nu sa mai văzut.Toata ziua rate,rate altceva nu mai știți.Rusine!

  6. Mi-aș fi dorit ca TwooDorelul să vizioneze ,,Carandiru,, și pe urmă să facă o ,,ievaloare,, de critică cinematografică. Și să spună cine ar fi fost responsabil, just in case…

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*