Federația Sindicatelor din Administrația Națională a Penitenciarelor (FSANP) a primit câteva impresii despre bilanțul Regiunii București-Giurgiu, unde s-a refugiat directorul general “de drept” Dan HALCHIN, pentru a nu da ochii cu organizațiile sindicale, care la ora 11:00 aveau ședință la sediul ANP cu directorul general “de facto” Claudiu ROMÂNU și cu directorul DSDRP, Marian ILIE. Am lecturat impresiile de la bilanț. Am observat stângăcii inerente, emoția participanților, dar și gafele intenționate și delirul unui director general care a pierdut contactul cu realitatea. M-a surprins că, la bilanț, Dan HALCHIN a vorbit de CURĂȚENIE, când ANP-ul pute ca un hoit de atâta gunoi ascuns sub preș; a vorbit de INTEGRITATE, în timp ce Nambăr Uan al ANP-ului și-a decontat din banii statului deplasarea la Timișoara/Arad pentru a-și lua “aptul limitat”, și-a băgat la plată 80 de ore suplimentare, unele pe diferență de fus orar din misiunile îndepărtate (beneficiile sinecurii), în timp ce, pe directori, îi obliga să și le compenseze cu timp liber corespunzător a înființat ilegal structuri în ANP, a coordonat până la corupție construcția Penitenciarelor Unguriu și Berceni etc. Dar cel mai frapant lucru mi s-a părut ridicarea în picioare a lui Șerban OPRICĂ, vicepreședintele SNPP, reproșându-i ca e cazul să se ridice în picioare, pentru că de la penitenciar își ia salariul. Acest gest este incalificabil și denotă un mare grad de lipsă de orientare pentru directorul general. Dacă SNPP tolerează așa ceva, înseamnă că… 

“Impresii de la bilanțul Regiunii București-Giurgiu

Spre deosebire de anii anterior, de data asta toate scaunele sălii erau ocupate. Angajații în uniformă, preponderent în cea de ceremonie, dar și în cea de oraș sau de serviciu, după cum a avut fiecare.
Bilanțul a început punctual, după cum era planificat, la ora 10.

Mulți invitați din alte instituții, ceea ce nu e chiar uzual pentru București, ci mai degrabă pentru penitenciarele de provincie.
Spre deosebire de anii anteriori, directorul general a preferat să fie prezent de această dată la bilanțul celei mai importante regiuni. La prezidiu, pe lângă directorul general, directorii unităților din regiune – Jilava, Giurgiu, Spital Jilava, Spital Rahova și BAGR.

Bilanțul a început stângace oarecum, prin rularea imnului național când încă nu toți invitații fuseseră îndrumați către locurile lor, pentru că au venit buluc, probabil dintr-o altă locație unde s-au strâns în prealabil.

Directorul Burcu a încercat și în acest an să abordeze diferit o activitate, de regulă plictisitoare, cu multe cifre și laude. S-a văzut și s-a simțit emoția de început. Noroc cu filmul rulat în debut, cele vreo 10 minute ale lui dându-i posibilitatea și directorului să scape de trac. Filmul, foarte frumos realizat, cu principalele realizări ale unității, s-a axat pe ce au considerat ei ca fiind de impact. Ca părere personală, activitățile de reintegrare au ocupat o bucată cam mare din film, dar s-au regăsit binișor și celelalte structuri mari.

După ce s-a terminat filmul, bilanțul a urmat oarecum structura anilor anteriori, axat fiind pe ce îi arde pe cei din Rahova, respectiv depunerile și prezentările la instanțe. Ce a fost diferit în acest an a fost faptul că n-a mai părut atât de vizibilă comparația dintre unități, cifrele prezentate fiind în raport cu cifrele anului precedent, nu raportate la cifrele celorlalte unități. Diferențele sunt însă cumva vizibile și se mențin.

Cu ce am rămas din prezentare – au crescut efectivele de deținuți, au crescut activitățile desfășurate, documentele ca volum, birocrația, dar ca personal au stagnat, fiind tot în mare deficit. Vreo 40 de minute de prezentare, în stilul caracteristic deja pentru director, destul de antrenantă și captivantă. Se vede că își cunoaște unitatea. Bilanțul se vrea a fi regional, dar dnul Burcu s-a cam concentrat pe activitatea propriei unități.

Pe parcurs, alte stângăcii involuntare – a pornit alarma de incendiu. De vreo 3 ori pe parcursul bilanțului. Destul de deranjant.
După ce a terminat prezentarea, a dat cuvântul celorlalți directori din regiune. Ar fi trebuit dna director Teoroc, dar cei din suportul tehnic nu o aveau disponibilă (altă stângăcie), așa că ea a vorbit cea din urmă dintre directori până s-a corectat problema.
Ceilalți directori au căutat să fie succinți, dar prezentările au avut destul de multe date tehnice, care s-au pierdut. Campion al plictiselii a fost directorul Oprea, care, într-o prezentare mai lungă decât a celorlalți, s-a întrecut pe sine în a furniza date absolut tehnice, fără a fi de prea mare interes pentru sală sau invitați.

Prezentarea doamnei Teoroc a fost mult mai dinamică însă, cu toate că datele din ea au fost subțirele. Cu ce am rămas din prezentarea dânsei – 2 milioane de euro venituri, 55% din personal cu vize de SUA, un parc pentru angajați și două vizite ale fostei ministre. Plus un interviu la o mare televiziune.

Toată sala aștepta cu interes să audă cuvântarea directorului general al ANP, prezența stârnind o curiozitate crescută.
După o cuvântare a directoarei de la aresturile Poliției Capitalei, discurs similar cu cel al anului trecut, dar cam lunguț și cu multe laude pentru Rahova și directorul ei, a luat cuvântul domnul chestor.

Ciudată abordare! A început cu o glumă destul de nereușită legată de faptul că a refuzat să meargă la inaugurarea Președintelui Trump pentru a fi prezent la bilanț. N-a prea înțeles nimeni ce a vrut să transmită. Apreciere, ironie? Nu se știe. Ciudățeniile nu s-au terminat acolo. Au mai fost, din belșug 😊. În discurs, a atins cumva două dintre problemele ridicate în bilanț – deficitul de personal și birocrația excesivă. Legat de deficit, a menționat că au fost încadrate încă 700 de persoane în 2024 și că toate unitățile au primit, ca reacție la ce spusese directorul Rahovei că ei au încheiat anul cu doar 3 angajați în plus față de anul anterior.

Legat de birocrație, a lăudat aplicația informatizată de gestiune de deținuților și modulul de cereri online, care a ajutat la economisirea a vreo 3 milioane de hârtii. A menționat că ar dori implementarea procedurii judiciare în format online, eliminând astfel activitățile de procedură prestate de agenții de la evidență. Nu se știe cum s-ar realiza cu adevărat, pentru că instanțele au nevoie de dovada semnăturii de luare la cunoștință a actelor procedurale, dar să rămânem deschiși.

A apreciat protestele ca fiind corecte “de data asta”, însă a menționat că neintrarea în serviciu și posibilele consecințe se vor reține celor ce refuză orele suplimentare, iar consecințele vor fi în primul rând penale. Ciudată a fost și mențiunea legată de sindicate. Văzând că în sală nu erau decât reprezentanți ai SNPP, a lăudat acest sindicat, apreciindu-l ca fiind mai de înțeles decât celelalte două din sistem, apreciere care a avut, în rândul celor prezenți, efectul contrar a ceea ce probabil s-a sperat.
Și a urmat un alt moment ciudat – a ridicat în picioare, pe rând, adjuncții din pază, din reintegrare și din economic.

Cuvântul de ordine – “Curățenia”. Momentul ar fi fost poate potrivit în ședințe cu cei menționați, însă categoric nu pentru o ședință festivă de bilanț cu mulți invitați din afară prezenți. A ironizat cumva desele ieșiri în comunitate ale celor din reintegrare, cerându-le adjuncților să se aplece mai mult pe identificarea deținuților “in distress”.

Amuzant a fost când a cerut și celor din Resurse să se ridice, dar în sală erau doar vreo două fete din Rahova și Șerban Oprică de la Giurgiu, care inițial nu s-a ridicat, indicând că a venit ca invitat din partea organizațiilor sindicale. L-a ridicat directorul general, menționându-i că salariul și-l ia de la administrație, nu de la sindicat. Aici, cuvântul de ordine a fost “Integritate”, cerându-le celor din resurse să semnaleze și să refuze orice fel de intervenție de genul „Am și eu un băiat”. Ciudat, când știm cu toții că sunt nenumărate mutări între penitenciare pe acest principiu al “am și eu un băiat”.

Ciudățenia cea mai cea a fost cea din finalul prezentării sale, directorul general a luat pe fiecare director de la pupitru în parte cărora le-a mulțumit pentru diverse motive, cu excepția gazdei, a directorului Penitenciarului Rahova. Gafă? Intenție? A părut că a facut-o intenționat, lăsând sala comentând după bilanț. Oricum ar fi fost, a fost un gest de neeleganță, care nu se face la un astfel de nivel și nicidecum cu ocazia unui astfel de moment, mai ales cu atâția invitați din afară.

În mulțumirea adresată sălii, a părut de asemenea că era vorba de mulțumiri pentru prezență, nicidecum pentru activitatea din anul precedent, gest care iarăși e lipsit de eleganță și cu atât mai mult nedrept. Dar…..atât s-a putut!”