Daca se intampla in penitenciare, era scandalul secolului. Urzici bagate in pantaloni, substante administrate pentru a distruge psihic copiii, trafic de carne vie, maini taiate, abuzuri, izolator si nepasare din partea statului. Acestea sunt doar cateva cuvinte care descriu situatia din centrele de plasament. 

Fiind insa vorba de copii nu de infractori, politicienii tac adanc. Situatia este cu atat mai dramatica cu cat directiile pentru protectia copilului, subordonate consiliilor locale au bugete foarte mari. 1% din PIB merge catre acestea. Si totusi, cei 58.000 de copii nu au parte de asistenta de acest tip.

Continuarea aici.