DECU Mircea Bogdan – despre profesie, profesionalism și Leadership. Așteptăm și interviul “aptului limitat” de Gabriel PĂUN.
Director adjunct supus presiunii (“vânătorii”) ANP. Mai jos aveți un interviul oferit de directorul adjunct siguranţa deţinerii şi regim penitenciar al Penitenciarului de Femei Ploieşti – Târgşorul Nou, ofițer supus “vânătorii” aproximativ doi ani de zile de către Administrația Națională a Penitenciarelor (ANP). “Vânătoarea” a constat în controale excesive cu scopul de a-l “decapita” pe Mircea DECU. Controalele “cu dedicație” au început pe vremea când Direcția Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar (DSDRP) era condusă de Gabriel PĂUN. Cine nu-l știe pe Gabriel PĂUN, vă spun că personajul a fost șeful sectorului operativ din ANP, care a văzut pușcăriile mai mult în pozele decât în realitate. Păun-ul, după ce n-a mai fost șef de direcție, s-a îmbolnăvit subit și acum poartă din când în când, “la mișto”, un guler cervical ca să-i îndrepte coloana îndoită de atâta servilism. Slugărnicia este față de cel care i-a făcut o pensie babană de director de direcție din ANP. Gabriel PĂUN se poate pensiona oricând, deoarece este “apt limitat”. În concluzie, oameni ca acest personaj bolnav peste noapte, au făcut parte din gașca care a fabricat în cotloanele DSDRP “mazilirea” lui Mircea DECU. Între Mircea DECU și Gabriel PĂUN este o prăpastie de profesionalism, pe care mititelul specimen, cu nume de păsărică viu colorată, n-are cum s-o treacă niciodată, oricât de slugarnic i-ar fi șefului său cu prenume și nume de sfânt. Așteptăm și interviul aptului limitat de Gabriel PĂUN. Dar ce ne-ar putea spune?! Apropo, câte misiuni de îndrumare a făcut DSDRP în ultimii 3 ani la Penitenciarul de Femei Ploieşti – Târgşorul Nou?
P.S. Vrem ca DGA să deschidă și în ANP pe cazurile de “apt limitat”.
Să revenim la interviu!
“Astăzi, la interviu, un invitat special, pe domnul DECU Mircea Bogdan, Directorul adjunct siguranţa deţinerii şi regim penitenciar al Penitenciarului de Femei Ploieşti – Târgşorul Nou, singura unitate din sistemul penitenciar profilată pe custodierea persoanelor private de libertate femei.
Penitenciare Informații: Bună ziua, Domnule Decu! Vă mulțumim pentru că ați acceptat invitația la un interviu, spunem noi, de senzație!
Decu Mircea Bogdan: Bună ziua, mulțumesc pentru invitație, și pentru mine este ceva nou, nu stiu dacă de senzație, însă este un bun prilej de a împartași experiențe profesionale cu dvs.
Reporter: Domnule Decu, aveți de ani de experiență în sistemul penitenciar, din care peste ani în de funcții de comandă, si ați ocupat:
– în perioada –, după absolvirea Academiei de Poliție, postul de locțiitor șef tură, respectiv șef tură, în două unități penitenciare;
– în perioada – ofițer specialist în cadrul ANP –DSDRP, unde știm că ați fost implicat în diverse activități profesionale complexe, cu impact în dezvoltarea sistemului penitenciar, în special în zona de pregătire, instruire, elaborare de instrucțiuni, manuale, decizii și proiecte de dotare ale polițiștilor de penitenciare, precum și alte proiecte ale conducerii ANP de la acea vreme, în afara atribuțiilor specifice ofițerilor din aparatul central;
– în perioada – Şef serviciu siguranţa deţinerii în cadrul Penitenciarului Târgșor, ca urmare a participării la concurs;
– în perioada – Director adjunct siguranța deținerii și regim penitenciar în cadrul Penitenciarului de Femei Ploieşti – Târgşorul Nou, ca urmare a participarii la concurs
– în perioada ..– .. Directorul Penitenciarului de Femei Ploieşti – Târgşorul Nou;
– – Directorul Penitenciarului Ploiești
– – Directorul Penitenciarului de Femei Ploiesti Targsorul Nou.
– în prezent Director adjunct pentru siguranța deținerii și regim penitenciar la Penitenciarul de Femei Ploiești Târgșorul Nou.
Greșesc, domnule director? Sper că am spus bine toate funcțiile pe care dvs le-ați ocupat. Vă invit pe dvs să ne spuneți ce considerați că mai era de adăugat.
Decu Mircea Bogdan: nu greșiți, în linii mari cam acesta este traseul meu profesional până la acest moment, cu precizarea că din luna mai am revenit la funcția de bază, Director adjunct siguranța deținerii și regim penitenciar, iar funcțiile succesive de director le-am ocupat urmare propunerilor de împuternicire ale conducerii ANP, înscriindu-mă de altfel și la concursul organizat pentru funcția de director al unității.
Reporter: Cine este Decu Mircea Bogdan?
Decu Mircea Bogdan: da….. cred că fiecare dintre noi, periodic ar trebui să ne punem singuri această întrebare, de multe ori deloc simplă…ce mă intrebați îmi aduce aminte de întrebările de la concursuri….ce vă pot spune…mă consider în primul rând un om simplu, membru al acestui sistem, pot spune că sunt unul dintre produsele sistemului, fiind prima și singura mea profesie lucrativă, fiind școlit pentru această meserie.
Ma consider un om împlinit, lucru pentru care sunt recunoscător zilnic, sunt părinte, am trei copii, trei baieți si o familie frumoasă, de care ma bucur în fiecare zi.
Dacă întrebarea dvs se refera dpdvd profesional, raspunsul este că, sunt unul dintre mulții politiști de penitenciare care în fiecare zi încearcă să-și ducă la bun sfârșit misiunea, de multe ori nu ușoară, de a atinge obiectivele sitemului ANP și atribuțiile funcției pe care o dețin. Funcție, care implică evident responsabilitatea acțiunilor ori inacțiunilor altor persoane. Ca să fiu foarte concis la întrebarea dvs, sunt o persoana normală, mă consider onest, deschis, serios, drept, responsabil și asumat, cu calități dar și lucruri ce pot fi îmbunătațite, în concluzie, o persoană normală.
Reporter: Cunoaștem că, instituția sub mandatul domnului Mircea DECU a cunoscut progrese vizibile, climatul în rândul deținutelor s-a imbunătațit, au fost acordate permisii deținutelor, după o perioada îndelungată de timp, condițiile de muncă dar și de detenție, după o perioadă nefastă, destul de lungă, GAZ-ul a ajuns la o formă optimă. Tot în mandatul dvs. s-a pus accent pe punctele de lucru exterioare și interioare cu beneficiari și astfel au fost înregistrate venituri frumoase în anul . Veniturile realizate au propulsat penitenciarul în rândul celorlalte unități fruntașe din sistemul penitenciar cu venituri substanțiale, fiind mult mai mari față de anii precedenți, creșterea fiind una considerabilă.
Sunteți mândru de aceste lucruri? Considerați că această implicare, acest devotament, această pasiune pentru meserie, această seriozitate la locul de muncă v-a făcut bine sau rău?
Decu Mircea Bogdan: sigur, probabil că ați citit și comparat bilanțurile anuale ale unității publicate pe site-ul instituției. Da, sunt rezultate vizibile, cuantificabile și semnificative, rezultate ale unui colectiv întreg, ale unei munci de echipa ce au arătat că se poate, chiar dacă de multe ori percepția exterioară asupra unității a fost viciată de diferite prejudecăți ori interpretări personale și subiective. Sunt multe de spus….și de expus….DA, o spun cu toată responabilitatea, s-a muncit foarte mult, cu eforturi consistente din partea tuturor colegilor și a mea, în primul rând la nivelul funcțiilor de execuție, dar și de conducere, pentru a aduce unitatea într-o zonă de normalitate. Activitățile de igienizare, îmbunătățirea condițiilor de detenție, valorificarea potențialului GAZ –ului unității, ferma de animale, punerea la dispoziția persoanelor custodiate a unor locuri de muncă atât în interiorul unității cât și în afara acesteia, activitățile socio-educative, de instruire școlară, dar și în diferite meserii, inițiate și derulate, dpmdvd reprezintă parte a normalității a unei unități carcerale.
Revenind la întrebarea dacă sunt mândru, pot spune că sunt mulțumit de realizări, meritul fiind al tuturor colegilor din unitate … pot spune că după o perioadă îndelungată de timp, lucrurile în unitate au intrat pe un făgaș normal, colectivul a început să devină un tot unitar și, astfel după eforturi multiple susținute individuale, dar și colective au apărut și rezultatele. Dacă aceste rezultate mi-au facut bine sau rau..? Cred că cel mai mult contează efectul avut asupra climatului interior, aportul adus prin veniturile realizate și tot ce am putut să achizționăm, eforturile colegilor, implicați în toate aceste procese și mecanisme.
Cred ca „răul” despre care mă întrebați, se regăsește și este similar tuturor organizațiilor și tuturor unităților de detenție în care conducătorul instituției, rol pe care mi l-am asumat, coordonează personalul pentru a se canaliza să muncească, să se așeze la aceeași masă, să caute și să identifice soluții, să iasă din carapacea individuală și colectivă, să comunice….au fost și anumite rezistențe la schimbare, posibil percepții eronate generate de caracterul mic al unor oameni care se vad mari in oglindă dimineața, posibil că da….poate că mie personal nu mi-a fost foarte bine in aceasta luptă continuă, deși, într-o lume normală, pare inexplicabil, însă…importante sunt rezultatele construcției…și ceea ce rămâne..și acestea chiar există, sunt rezultate impresionanate, raportat la unitate și resursele avute la dispoziție, așa cum ați observat. Ceea ce mă face să mă simt mulțumit cu adevarat este faptul că am preluat unitatea la un anumit punct și am reușit impreună cu colegii să progresăm, într-un mod vizibil, real și evident.
Dincolo de aceste aspecte, desigur, am în continuare întrebări legate de modalitatea de cuantificare externă al existenței acestui proces de progres.
Reporter: În mandatul dvs. s-a zugrăvit, s-a vopsit, s-a construit, s-a modernizat și s-au achiziționat bunuri fără de care polițiștii de penitenciare nu puteau să-și execute serviciul într-un mediu curat, frumos, în condiții decente și sigure.
Vă felicit pentru această implicare și pentru empatia de care dați dovadă atunci când vine vorba de colegii dvs.
Ați modernizat la Penitenciarul de Femei Ploieşti – Târgşorul Nou atât de multe….domnule director ce mai aveți de modernizat? E ceva la care vă gândiți?
Decu Mircea Bogdan: multumesc, dar, aș prefera să nu folosim sintagma de mandat, s-au făcut foarte multe lucruri, desigur într-o perioadă relativ scurtă. Pot spune că implicarea mea și empatia de care vorbiți s-a canalizat sintetizând, spre obiective principale: personalul unitații, persoane custodiate și dezvoltare instituțională; Desigur, în afara celor stabilite de conducerea ANP, pe care le-am îndeplinit într-o proporție considerabilă, fiind de altfel evaluat la sfarșitul fiecărui an cu calificativul de Foarte bun.
Sunt foarte multe lucruri pe care le-am realizat alături de colegi, printre care amintesc: Igienizarea și amenajarea de birouri pentru personal, inițierea achiziționării de containere modulare pentru vestiare, amenajarea unui spațiu destinat parcării exterioare a cadrelor și promovarea notei și temei de proiectare, promovarea lucrărilor de investiții pentru extinderea capacității de cazare, cele de la nivelul infrastructurii critice, rețele apă, canalizare, perimetru loc deținere, dotarea popotei și spațiului de servit masă pentru personal, achizițonarea unui generator performant, atragerea de donații si sponsorizări în anul în valoare de peste . Euro ; veniturile din munca deținutelor au fost de peste . , în anul ; s-a reușit schimbarea tuturor corpurilor de iluminat perimetral, pietonal, dar și din interiorul clădirilor cu tehnologie tip led, aspect ce a dus la economii substanțiale, igienizarea blocului alimentar (spaţiile de preparare a mesei); introducerea de frigidere la nivelul secţiilor de deţinere (secţia medico –socială, infirmerie); igienizarea mai multor camere de deţinere – regim închis prin implementarea unui proiect de activitate „Cea mai frumoasă cameră”, cu implicarea deţinutelor din aceste camere; realizarea unei camere pentru persoane cu dizabilități; introducerea de mese şi scaune în toate camerele de deţinere din penitenciar; finalizarea unui proiect de activitate de igienizare a tuturor spaţiilor verzi din unitate cu adresabilitate pentru toate deţinutele din toate regimurile de executare astfel încât cel puţin o data pe lună fiecare cameră de deţinere să iasă la această activitate pentru menţinerea tonusului fizic şi psihic şi igienizarea unităţii în ansamblu; a fost finalizata amenajarea postului control nr.1 prin fluidizarea accesului şi realizarea unei săli de aşteptare (igienizarea spaţiilor, achiziţionarea casetelor individuale pentru telefoane, realizarea de instrucţiuni pentru utilizarea cardurilor de proximitate în vederea pontării corespunzătoare a personalului şi evidenţierii în mod corespunzător a timpului de lucru, digitalizarea procedurilor de acces); modernizarea intregului sector PVC, dotarea cu mobilier adecvat pentru personal și pentru acordarea drepturilor persoanelor custodiate în condiții cât mai prietenoase și în primul rând decente, amenajarea spațiilor destinate plimbarii ppl, a unor aparate de sport all season, de tip mobilier urban, mese, bănci, umbrele, realizarea unei sere de flori și a unei sere de legume sub forma unui proiect educativ cu implicarea directă a personalului și efectivelor de persoane custodiate…
Sunt destul de multe lucruri, după cum observați realizate cu implicarea nemijlocită și sprijinul colegilor, chiar dacă unii dintre aceștia, neașteptat și pentru mine, cu funcții de conducere au estompat din munca celorlalți, însă, per ansamblu, sunt realizari concrete care, reprezintă efortul cumulat al colegilor, alături de mine.
Reporter: Din ce am înțeles fosta fabrică de confecții se va transforma în așezământ de deținere pentru persoanele private de libertate. Înțeleg că e vorba de de noi locuri de cazare care sunt dispuse pe parter și etaj în această clădire. Din informațiile publice, aflate pe site-ul anp.gov.ro, aflăm că în Penitenciarul de Femei Ploiești Târgșorul Nou sunt custodiate aproximativ 520 de persoane private de libertate. Să înțelegem că după ce noile locuri de cazare sunt finalizate unitatea în care dvs lucrați, va custodia peste 850 de persoane private de libertate? Ce ne puteți spune despre acest proiect?
Decu Mircea Bogdan: la acest moment suntem în proces investițional cu de locuri regim semideschis, în curs de execuție, urmând o nouă investiție de de locuri regim deschis.
Vă pot spune că noile spații construite vor fi conforme cu standardele europene și sunt alături de colegii mei din structura responsabilă de a duce la bun sfârșit această investiție. Este un proces inițiat la momentul la care îndeplineam atribuțiile funcției de director. Nu vă pot spune ori aprecia termenul real de finalizare a lucrării, întrucât la momentul respectiv am identificat posibile disfuncționalități și vulnerabilități în activitatea unui subordonat pe această linie, sens în care pentru a preveni o situație de neaducere la îndeplinire a acestui obiectiv la începutul anului am informat persoanele responsabile. În concluzie, sunt provocări pentru unitate, practic este un șantier în penitenciar, aspect pe care îl gestionam într-un mod optim și speram că vom duce obiectivul la bun sfârșit.
Reporter: Conducătorul înțelept îndrumează bine pe poporul său și cârmuirea omului priceput este cu bună rânduială, spune o veche expresie.
Multe voci spun despre dvs că sunteți cu adevărat priceput. Care este viziunea dvs despre a conduce?
Decu Mircea Bogdan: da..de multe ori și eu am constatat că sunt mai multe voci în eter decât oameni prezenți, atunci când se vorbește…în general….mă rog…păstrând registrul discuției, pe care o apreciez a fi una cordială, și este necesar să mai și zâmbim, cred că un om devine priceput în ceva atunci când muncește. Consider că priceperea vine din dorința de a cunoaște, cred că priceperea vine atunci când exersezi, din experiență, cred că priceperea devine cu adevărat o calitate într-un domeniu, după ani de munca. Cred că o persoană este pricepută când face ce-i place, când cunoaște lucrurile de la ,,firul ierbii” , atunci când învață din greșeli, când trece succesiv în diferite etape profesionale și mai cred că, indiferent cât de multe calități individuale poate avea cineva, într-un domeniu ca cel în care activăm, un om cu adevărat priceput are nevoie de ce v-am evidențiat anterior. Eu, mă număr printre mulți alți colegi care au muncit în acest sistem, am fost devotat, de multe ori cu sacrificii considerabile față de familie, din dorința de a progresa și a pune umărul la dezvoltarea sistemului din care fac parte.
Despre a conduce sunt multe lucruri de expus, sunt cărți întregi, ori diverse materiale….eu, în cei peste ani de când ocup funcții de comandă, prin participarea la concursurile organizate, de multe ori, periodic, mi-am făcut periodic autoanalize interioare, asupra propriei mele activități, ori modalități de coordonare….de cele mai multe ori analizele personale legate de ocuparea funcțiilor de conducere m-au condus la 3 intrebari, simple aparent, la care singur mi-am gasit raspunsuri. Sintetizand acestea ar fi urmatoarele:
Prima ar fi ,,de ce? Pentru că experiențele profesionale acumulate mă determină sa consider că prin responsabilitatea față de activitatea depusa, prin devotamentul față de instituție, respectul față de oamenii și înțelegerea rolului penitenciarului în societate pot contribui la dezvoltarea unității și a sistemului ANP.
A doua ar fi ,,Cum”? Având convingerea că prin muncă, responsabilitate, asumare, comunicare și lucrul în echipă pe baza unui efort comun și prin implicarea întregului colectiv pe care îl coordonez în activităţile profesionale pot fi atinse obiectivele unității si ale ANP.
Cea de a treia ,,Cât timp?” Cât timp am credință că fiecare coleg din unitate este important, cât timp nu se confundă opiniile personale cu cele profesionale, cât timp valorile și principiile codului de etică profesională sunt promovate și susținute, cât timp exemplul celui care conduce este un motto în activitatea celorlalți, cât timp deciziile au la bază interesul general al unității și atât timp cât funcționarea unității are la baza efortul și implicarea factorilor atât la nivel de conducere cât și de execuție, iar fiecare membru al personalului își exercită atribuțiile în consesns cu normele ce ne guvernează activitatea.
Cam aceasta este viziunea mea legată de funcția de director și de activitatea profesională a celor ce ocupă funcții de comandă în acest sistem. Cred în ierarhie. Este necesară în mediul nostru. Dar în primul rând cred în valorile noastre ca oameni.
Reporter: Domnule director, aveți o carieră frumoasă, ați muncit mult, cu tragere de inimă, cu sârg cum s-ar spune, observ ca ați realizat multe lucruri de care trebuie sa fiti mândru și care vă fac cinste.
Urmează întrebarea roșie
Considerați că sunteți apreciat cu adevărat?
Decu Mircea Bogdan:
Chiar e roșie întrebarea dvs. … răspunsul meu nu va fi la fel de colorat însă este necesară o nuanțare.
Pe plan orizontal. Da. Categoric da. Mă simt apreciat profesional de fiecare dată când interacționez cu colegi, subordonați sau persoane custodiate. Eu sunt o persoană care face diferența dintre fals și autentic. Ba, chiar mai mult, falsitatea este un lucru pe care îl detest, așa cum este și nedreptatea. Trecerea anilor, priceperea de care vorbeați mai devreme m-a obișnuit să-mi caut aprecierea, atunci când nu am primit-o, în lucruri simple. Îmi calibrez așteptările în mod continuu. Lucru pe care îl recomand și colegilor. De regulă, ar trebui să așteptăm aprecierea de la oamenii care contează pentru noi, ceilalți, sigur, ne pot aprecia sau nu, însă de cele mai multe ori sunt departe…
Sunt multe de spus legate de aprecierea profesională pe care o oferă conducătorii și despre cât de reală ori formală este. Aprecierea este strâns legată de motivare. Motivarea noastra este în mod cert determinată de percepții individuale, de grup ori ale organizației.
Experiența m-a învațat că percepția generează comportamente și conduite. Este o temă destul de amplă. Cred că în primul rând cei ce conduc trebuie să aibă, cum spuneați, priceperea necesară încat să transmita, să înțeleagă în primul rând, să cunoască realitatea, să uziteze de filtrul personal în diferitele evaluări, și, mai cred că principalul posibil obstacol este determinat de opinii personale vs. opinii profesionale. Cum vă spuneam, este o tema amplă, sunt multe lucruri de expus.
Este un raspuns sincer. Nu vă pot raspunde altfel. Pentru mine au fost perioade și perioade. Câteodată am primit feedback constant, alteori nu. Însă…. cum vă spuneam mai devreme, nu pot fi fals.
La acest moment sunt într-o situație profesională de neînțeles pentru mine, dar și pentru colectivul unității din care fac parte. Vorbeam mai devreme despre așteptări….sunt lucruri, cum vă spuneam fără răspuns pentru mine în actualul context în care îmi este evaluat managementul pentru o posibilă revocare din funcția de director adjunct.
Sunt foarte multe lucruri de dezvoltat și de expus însă, în mod involuntar, apar întrebări la nivelul colectivului din care fac parte, de genul:
De ce unitatea a fost supusă în mod constant unor controale succesive din partea DSDRP – ANP, în ultimii doi ani, diferit de alte unități?
Ce s-a urmărit de fapt, prin aceste controale?
De ce urmare acestor controale nu au fost evidențiate lucrurile pozitive și eforturile întregului colectiv?
De ce scopul acestor controale nu a fost unul preventiv și corectiv, măsurile dispuse generând instabilitate și alterând climatul organizațional până la cel mai jos nivel?
De ce nu s-a ținut cont de observațiile formulate și de ce materialele elaborate sunt întocmite prin diferite modalități de redactare doar să se scoată în evidență posibile deficiențe ori sunt antepronunțări, de natură să inducă în eroare?
De ce persoanele venite în control, atunci când au făcut constatări nu au prezentat și soluții, la problemele ridicate?
De ce pentru posibile deficiențe ori posibile sincope în activitatea unității există unități de măsură diferite, în raport de alte unități?
De ce rolul de îndrumare este absolut absent în toate aceste măsuri de control?
De ce, aceste controale nu scot în evidență realități similare altor unități și nu se caută să se identifice soluții generale pentru sistem, de îmbunătățire a activității ?
De ce ofițerii veniți în control fac doar recomandări, nu prezintă soluții concrete, însă se dispun măsuri, fără analize temeinice?
De ce se caută efecte și nu se identifică cauze?
De ce colegii din ANP veniți în aceste controale succesive au discutat doar cu anumiți membri ai personalului?
Desigur, sunt mult mai multe lucruri de expus, însă, pe lângă aceste frământări generale de la nivelul unității, așa cum vă spuneam anterior, și eu am niște întrebări interioare, la care nu am găsit, încă răspuns.
De ce, după 21 de ani de muncă, cu un traseu profesional ireproșabil am fost supus unei astfel de abordări și în ce scop?
De ce, după aproape un mandat de director, în 2 unități penitenciare, cu rezultate cuantificabile și reale, nu îmi sunt evaluate rezultatele din punct de vedere managerial, însă după 6 luni de când am revenit pe funcția de bază, sunt evaluat pentru o posibilă revocare din funcția de director adjunct?
De ce am fost găsit vinovat, urmare a controalelor succesive, atât ca director cât și acum, dupa 6 luni, tot eu sunt vinovatul de serviciu pentru diferite situații, posibila vinovăție a directorului nemaiapărând în materialele elaborate?
Unde s-a produs scurtcircuitul informațional între top managementul din ANP și situația reală din unitate și care a fost interesul pentru aceste lucruri?
De ce nici până la acest moment nu mi-au fost prezentate evaluările climatului organizațional pe care le-am solicitat?
De ce la anumite solicitări scrise formulate nu am primit raspuns?
De ce am fost supus unui tratament discriminatoriu față de alți colegi și în ce scop?
De ce de fiecare dată când am fost împuternicit în funcția de director și mi-am asumat responsabilități deosebite, cu recomandări pozitive, rolul suportiv a lipsit constant?
De ce mulți membrii ai personalului sunt demotivati să mai ocupe funcții de conducere?
De ce aceste controale nu au evidențiat faptul că mare parte din funcții sunt vacante, personalul este insuficient, peste 50 fiind cu maxim experiență de 2 ani?
De ce s-au tolerat conduite ostile împotriva mea în toată această perioadă?
De ce, atunci când am solicitat oficial să fiu primit în audiență la cel mai înalt nivel al ministerului din care fac parte nu am fost primit?
Sunt destul de multe întrebări la care nu am la acest moment un răspuns. Să fiu sincer cu dvs., am obosit să caut aceste răspunsuri. Cred, totuși că sintagma nu contează ce faci, contează ce cred alții că faci nu este aplicabilă în sistemul nostru. În situația mea, posibil să fi fost în mod constant prezentate diverse lucruri în mod trunchiat.
Cred în priceperea conducătorilor, sunt mulți oameni de valoare în aparatul central și în unitățile subordonate. Și legat de apreciere vă pot spune că am cunoscut mulți oameni de valoare ai sistemului, care au plecat și au contribuit în mod cert la formarea mea și care, cred că în continuare pot fi cooptați în diferite proiecte instituționale.
În singura situație când am fost trimis într-o misiune externă, la academia olandeză de poliție, urmând să merg în misiuni externe, undeva prin 2011, împărtășind experiențe cu alți colegi din alte state, cel puțin din câte îmi aduc aminte în Canada, absolut toți ofițerii și agenții care se pensionează ori părăsesc sistemul sunt evidențiați într-o bază informatică si într-un mod instituțional sunt activăți, pe baza rezultatelor obținute în activitate, pentru a furniza expertiza celor nou încadrați. Probabil că și la noi se întamplă, nu cunosc, însă cel mai sigur într-o formă mai puțin oficială, prin recomandări ori alte situații.
Odată cu plecarea oamenilor din sistem, apar goluri, se pierde memoria instituțională. Cunosc foarte mulți profesioniști care acum sunt afiliați în asociația rezerviștilor cu multă experiență și oameni de la care se poate învăța.
Permiteți-mi să nu nominalizez, sunt persoane ieșite din sistem, foști directori generali, directori de direcții, directori de unități, directori adjuncți, șefi de servicii, simpli ofițeri și foarte mulți agenți cu multă experiență în activitatea practică de la care eu personal am învățat multe lucruri în această meserie.
Reporter: Domnule director, știu despre dvs faptul că ați instruit membrii ai grupelor de intervenție, negociatori, ați participat la numeroase grupuri de elaborare a unor proiecte de acte normative cu impact major în sistemul penitenciar. Ne puteți spune mai multe despre aceste lucruri?
Decu Mircea Bogdan: Sigur. A fost o perioadă profesională cu multe realizări, cu multă muncă și dăruire și ceea ce mă bucură dacă pot spune așa, este faptul că eforturile de atunci s-au concretizat în documente importante pentru sistemul penitenciar, concepte care nu s-au schimbat nici până acum.
Vă pot spune că am avut să zicem oportunitatea de a fi numit în acele grupuri de lucru, deși la momentul respectiv…mi-a fost destul de greu, însă le mulțumesc pe această cale persoanelor care au avut încredere în mine și m-au desemnat să pun umărul, cum se spune, la dezvoltarea instituției într-un mod inovator, alert și plin de profesionalism.
De asemenea, am fost alături de mulți colegi, care încă mai sunt în sistem, unii au plecat, alături de care prin eforturi, dăruire, misiuni multe am reușit să punem bazele unor documente de impact în sistemul penitenciar.
Practic, am participat în mod direct alături de ceilalți colegi la elaborarea Regulamentului privind siguranța locurilor de deținere OMJ / și OMJ /, la elaborarea manualelor de gestionare a incidentelor operaționale și critice și celui utilizat de negociatori, la elaborarea manualului Vol. Siguranța personală și Vol. Intervenția structurilor specializate, la elaborarea temelor de pregătire pentru personalul sectorului operativ, la implementarea directă a acestor acte normative de impact, am coordonat exerciții tehnico aplicative cu structurile de intervenție din unități, în perioada – am fost în numeroase misiuni de instruire alături de colegi, am coordonat de la nivel central pentru ani structurile de intervenție de la nivelul întregului sistem penitenciar, practic fostele grupe de intervenție, am lucrat în echipe pluridisciplinare și am participat la elaborarea a peste de fișe tehnice în ceea ce privește echipamentul și dotarea personalului sectorului operativ, am participat la preselecția, selecția și instruirea a aproximativ de negociatori în unitățile subordonate ANP, sunt formator de negociatori și în mod direct am participat ca formator la sesiunile de instruire organizate în acest scop.
Pot spune că aceste experiențe, munca depusă și apropierea față de colegi m-au ajutat foarte mult în cariera și despre acest lucru pot spune că am un sentiment de mulțumire, faptul că am avut onoarea și plăcerea să lucrez cu oameni de calitate ai sistemului, încă prezenți unii dintre ei în diferite unități și funcții, alții pensionați, dar alături de care cred că am scris o parte de istorie a sistemului penitenciar.
Și față de acest lucru este notabil că până acum ceea ce am conceput alături de colegii mei sunt documente în vigoare, conceptul inițiat și dezvoltat la acel moment constituie una din pietrele de temelie ale sistemului penitenciar actual. Este, da, întradevăr o mulțumire profesională.
Desigur, la acest moment sunt persoane, atât din unități cât și din aparatul central care nu au cunoștiință despre tot acest proces îndelungat. Sigur toate documentele sunt perfectibile, sistemul este dinamic, normele se schimbă, oamenii la fel…
Cert este că perioada respectivă a fost una de ascensiune a sistemului, similar și altor perioade, într-un mod unic și cu rezultate pe măsură.
Felicitări celor care au pus umarul și să nu îi uităm pe cei care au inițiat acest proces de reformă, oameni de o calitate profesională ireproșabilă, și mulți directori de penitenciar din toate zonele țării care s-au implicat și au fost parte consistentă, despre care vă rog să îmi permiteți să nu îi nominalizez.
Reporter: Ce ne puteți spune despre perioada petrecută în cadrul Penitenciarului Ploiești?
Decu Mircea Bogdan: O perioadă grea, însă frumoasă. Am fost un colectiv ok, nu am avut niciun fel de problemă, nici de relaționare, nici de altă natură. Am un respect deosebit pentru toți oamenii de acolo cu care am interacționat și lucrat. Spun grea, întrucât, la momentul respectiv eram în plină pandemie, unitatea în h a devenit centru suport covid, la externarea din spitalele penienciar. Însă, cu top managementul de acolo ne-am repliat pe noile cerințe și am făcut față cu brio la toate provocările pe care le-am avut. Am amintiri frumoase deși, nu a fost o perioadă ok pentru nimeni, tot respectul pentru toți colegii de acolo.
Reporter: Dacă ați da timpul înapoi ce ați schimba în viața dumneavoastră? Dar în cariera dvs? Aveți vreun regret?
Decu Mircea Bogdan: timpul înapoi nu prea avem cum să îl dăm. Nu cred că aș schimba ceva. Sunt în regulă așa cum sunt. Regrete…..posibil să fie…însă de la un moment dat al carierei am apreciat ca atunci când e vorba despre o decizie, sau despre o hotărâre mai bine decât să regret ulterior….trec la fapte.
Am niște regrete despre încrederea dată unor oameni, despre faptul că în mod inexplicabil, deși…sunt lecții nenumărate de viață ale altora…din care ar trebui să învățăm…, spuneam inexplicabil cum persoane de la care aveam așteptări…după foarte mult timp îți dai seama de caracterul acestora, din păcate. M-am autoeducat în timp să nu mai judec persoane, ci doar să analizez situații.
Ceea ce sigur, pare la fel de neexplicat este cum persoane confundă orgoliul cu demnitatea. Orgoliul de foarte multe ori este un defect, iar demnitatea o virtute. Îmi este foarte greu să cred că sunt persoane pe care le cunosc, ce și-au lăsat orgoliul și mândria să le acopere lumina interioară.
Oamenii care mă cunosc știu că nu sunt o persoană orgolioasă.
Cred în acest sistem și oamenii ce îl formează. Cred în conducătorii sistemului.
Cred în echitate și în echilibrul universal. Fiecare suntem, cum spunea un preot, formați din lumină și întuneric. Cred în noțiunea de bine și adevăr. Și mai cred că lucrurile de multe ori nu sunt întâmplătoare. Cred în lucruri simple. Cred că faci bine, primești bine, și invers. Cred că a greși este uman. Cred în faptul că unii oameni sunt limitați, de cele mai multe ori chiar de ei înșiși. Cred că suntem diferiți, noi în general. Cred în educație. Cred în valori și principii. Cred despre realitatea fiecăruia dintre noi că este alcătuită din valorile în care credem, de aceea suntem diferiți. Cred că oamenii acționează așa cum sunt ei, în esență. Cred în oameni.
Reporter: Ce considerați că lipsește sistemului penitenciar? Ce îmbunătățiri trebuie aduse?
Decu Mircea Bogdan: Cred că și acest sistem, similar altor instituții este oglinda perfectă a țării în care trăim. De altfel, stiți că penitenciarele, sunt și ele produsul mediului și corespondent al societății în ansamblu în raport de nivelul de dezvoltare socială, economică, culturală, tehnologică…etc.
Cred că sistemului, structural vorbind nu îi lipsesc multe lucruri, ori pe fond.
Încă mai sunt oameni de valoare, nivelul de încadrare înțeleg că este într-o zonă ascendentă, sunt mulți oameni noi și tineri, inftrastructura este în revigorare, finanțare am observat că există, interes din partea conducerii MJ am observat că există, dotările sunt într-un proces dinamic.
Aș putea spune că sistemului ….încep să îi lipsească oamenii cu experiență..și de aici…multe concluzii. Nu știu dacă sunt eu în masură să dau un răspuns cât mai just, este o simplă opinie.
Un fost conducător al acestui sistem, undeva prin anii 2010, 2011, ne spunea la sala din ANP, ceva de genul: știți, tineri ofițeri și agenți…acest sistem de când îl știu va avea deficit de personal, niciodată nu vor fi suficienți oameni, vor fi probleme tot timpul, altercații între deținuți vor fi, evadări, decese sau sinucideri, eludarea normelor…cam ăsta era mesajul, nu neapărat unul îmbucurător, însă…în timp, am realizat că de fapt, datorită dezvoltării societății, dinamicii, inovării tehnologiei, asanarea legislației cu noi reguli, apartenența la UE, alte norme,etc…în mod cert, vor fi provocări continue, astfel și acest sistem va fi într-o dinamică continuă, în stransă legatură cu evoluția criminalității, în general.
La acest moment principala amenințare pe care o văd eu este lipsa de experiență a personalului din sistem. Probabil peste 4-5 ani, nu va mai fi o problemă acest lucru, cum cel mai probabil, în următorii 5-6 ani sau mai devreme și problema spațiilor de cazare va fi rezolvată.
Dar, întrebarea este cum se vor forma acești oameni? Revenind la intrebările mele interioare, anterioare, cum se vor forma, cine îi va conduce?! Fără trecut nu putem privi spre viitor.
Un alt aspect e cel legat de ocuparea funcțiilor de middle și top management.
Sunt suficiente și cuprinzătoare procedurile actuale? astfel încât aceste funcții, definitorii pentru o dezvoltare sănătoasă, să fie ocupate de oameni competenți.
Reperele profesionale sunt din ce în ce mai puține, comunicarea interumana e deficitară, trăim era informatică. Oamenii de multe ori nu mai știu să comunice.
Apreciez procesul de digitalizare, în general și în special în sistemul penitenciar, sunt încercări, sigur…vor fi depășite multe lucruri… vedeți însă, inclusiv în aparatul central, de unde acest curent este intens motorizat, un lucru bun de altfel, se întamplă să fie excesiv de multă birocrație, peste de angajați, multe hârtii, direcții și compartimente ce se întrepătrund în activități, în timp ce în unități de foarte multe ori nu identificăm persoane care să asigure însoțirea ori de multe ori escortarea la diferite activități ale persoanelor aflate în custodie, cu state subdimensionate….
Reporter: Ce sfat aveți pentru polițiștii de penitenciare? Ce mesaj aveți pentru cei care doresc să acceseze această carieră?
Decu Mircea Bogdan: numai întrebări grele îmi adresați! Ce sfat? Poate câteva recomandări sau nu știu cum să le numesc…Eu, la acest moment văd un singur corp. Corpul polițiștilor de penitenciare. Ofițeri și agenți, cu uniforme sau fără, înțelegeți sensul desigur.
Cred că avem o profesie nobilă, în slujba comunității, deloc ușoară, complexă de cele mai multe ori, cu riscuri, vicisitudini și limitări, o meserie pe care nu toată lumea poate să o facă, de aceea cred că procesul selectiv,,,e definitoriu pe acest subiect.
Acest serviciu necesită multă încordare psihică, multă autostăpânire, cunoașterea foarte bine a personalității umane, să spun așa, cred că, oricum ar fi privită, munca noastră este una deosebită și trebuie promovată ca atare.
Deasemenea, consider că această meserie necesită, responsabilitate, dăruire, empatie, umanism, fermitate, obiectivitate, onestitate, moralitate, integritate și foarte multe abilități de comunicare, în afara standardelor stabilite de bareme.
Ceea ce cred eu despre sistemul penitenciar vă sumarizez printr-o singură propoziție:
Un penitenciar “sigur’’ este cel în care administraţia este “sigură’’.
Modul în care funcționează administraţia influențează în mod direct modul în care funcționează colectivitatea deținuților. Dacă în administrație se respectă reguli și în interior se vor respecta reguli. Astfel că, cel mai important element este acela al climatului organizațional, în centrul căruia se află omul… Prin exemplul personal, prin respectarea valorilor și principiilor de mai sus în primul rând de către decident se creează premisele funcționării instituției în parametrii stabiliți de norme.
În concluzie, cred că ar trebui ca oamenii să fie sistemul și nu, invers, sistemul să fie alcătuit din oameni.
Reporter: Domnule Director, vă mulțumesc pentru acest interviu și vreau să spun că a fost o adevărată plăcere să stau de vorbă cu dumneavoastră.
Vă doresc multă sănătate, să auzim doar de bine și să nu uitați că un lider este persoana care reușește să scoată simplitate din dezordine, armonie din dezbinare și oportunitate din dificultate!
Decu Mircea Bogdan:
Vă mulțumesc și eu pentru invitație și profit de acest prilej să vă felicit pentru promovarea imaginii și activităților sistemului penitenciar, chiar și în această formă online!
În încheiere, vreau să vă subliniez că sunt multe aspecte complexe ale muncii de penitenciar, sunt multe lucruri de discutat și pe care le am de expus, urmăresc și eu similar multor colegi postările dvs și ale altora despre mediul penitenciar.”
sursa: penitenciare informații
Nu dl Paun este principalul vinovat, el a fost un pion efemer la inceputul jocului. Mintea diaboloca, frustratul de servicu, incompetentul profesional, este ,,Sfantul Iliuta al Nostru”. Sunt curios cand va dispune MJ o evaluare manageriala a directiei DSDRP. Anp-Dsdrp trebuie sa inteleaga ca nu sunt o entitate separata asezata pe un piedestal care nu raspunde pentru ceea ce se intampla in unitati, ci in contextul actual al centralizarii deciziei sunt principalul loc de unde vine problema, de unde pot veni solutiile si rezolvarea. Dar de la cine, ofiteri care au vazut unitatile in poze, care nu inteleg ce inseamna sa intocmesti 3 sau 4 dosare de.incident intro zi etc etc. ANP Dsdrp MORTUA EST!!!
Nervi de otel si numai bine!